Prevenirea hartuirii la locul de munca: Responsabilitati extinse pentru angajatori

Hartuirea la locul de munca reprezinta o problema majora ce afecteaza atat climatul organizational, cat si eficienta si productivitatea angajatilor. Recent, cadrul legislativ a devenit mai strict, impunand angajatorilor obligatii extinse pentru prevenirea si combaterea hartuirii, chiar si dincolo de spatiul fizic de munca.

Hartuirea nu se limiteaza la locul de munca

Conform reglementarilor actuale, angajatorii trebuie sa previna, sa investigheze si sa sanctioneze faptele de hartuire indiferent de locul unde acestea se produc. Responsabilitatea acestora nu se termina odata cu programul de lucru sau la limita biroului. Obligativitatea prevenirii si gestionarii cazurilor de hartuire se extinde asupra urmatoarelor contexte:

• Pauze si spatii comune (cantine, vestiare, grupuri sanitare);
• Evenimente organizate de companie (teambuilding-uri, sesiuni de formare profesionala, conferinte, deplasari de serviciu);
• Mediul online (hartuirea virtuala, cunoscuta sub termenul de "cyberbullying").

De exemplu, daca angajatii participa la un teambuilding unde apar comportamente de hartuire, angajatorul nu poate invoca faptul ca evenimentul a avut loc in afara programului de lucru. Conform metodologiei prevazute de HG nr. 970/2023, angajatorul are obligatia de a lua masuri pentru a preveni si combate astfel de fapte.

Potrivit art. 7 din Metodologia privind prevenirea si combaterea hartuirii pe criteriul de sex, precum si a hartuirii morale la locul de munca, aprobata prin HG 970/2023, un caz de hartuire pe criteriul de sex si de hartuire morala la locul de munca, poate cuprinde mai multe situatii distincte, in functie de evolutia acesteia.

Presupusa victima are posibilitatea de a depune plangere/sesizare in oricare dintre aceste situatii cu privire la urmatoarele aspecte:

a) aparitia unor divergente de opinii, usoare conflicte interpersonale care se pot rezolva la nivelul persoanelor implicate, dar care, daca raman nerezolvate, pot degenera;

b) instalarea treptata a starii de tensiune, prin actiuni agresive sistematice/repetate indreptate de catre o persoana sau de un grup de persoane impotriva altei persoane;

c) o stare de tensiune accentuata care necesita interventia reprezentantilor angajatorului/conducatorului, in vederea medierii conflictului, pentru a evita escaladarea acestuia;

d) stigmatizare si/sau izolare sociala la locul de munca, concedierea sau constrangerea victimei de a demisiona de la locul de munca, fapt care diminueaza sansele acesteia de a se incadra din nou, la alte locuri de munca.

Obligatiile angajatorului: Preventie, investigatie si sanctiune

Angajatorii nu sunt responsabili doar pentru asigurarea unui mediu de lucru sigur, ci trebuie sa implementeze masuri concrete pentru prevenirea hartuirii. Printre acestea se numara:

• Elaborarea si comunicarea politicii anti-hartuire, astfel ancat angajatii sa cunoasca normele si sa fie informati despre drepturile lor;
• Organizarea de sesiuni periodice de instruire privind prevenirea hartuirii si sanctiunile aferente;
• Introducerea unor mecanisme clare de raportare, care sa permita angajatilor sa sesizeze anonim incidentele de hartuire;
• Investigarea prompta si impartiala a oricarei sesizari, asigurand confidentialitatea victimelor;
• Aplicarea sanctiunilor disciplinare conform regulamentului intern, inclusiv desfacerea contractului de munca, daca este cazul.

Ce se intampla daca angajatorul ignora aceste obligatii?

Nerespectarea obligatiilor privind prevenirea hartuirii poate atrage consecinte legale serioase pentru angajatori. Acestia pot fi sanctionati contraventional, iar victimele pot solicita despagubiri in instanta. De asemenea, ignorarea unor astfel de incidente poate afecta reputatia companiei si poate conduce la scaderea productivitatii si a moralului angajatilor.

Concluzie

Responsabilitatea angajatorilor nu trebuie privita ca un formalism birocratic. Este o obligatie continua de a asigura un mediu de lucru sigur si respectuos pentru toti angajatii. Prevenirea hartuirii trebuie tratata cu seriozitate, prin implementarea unor politici eficiente si printr-o reactie prompta la orice incident raportat. Numai astfel se poate construi un mediu de lucru unde respectul si siguranta sunt prioritare.